Dezvoltarea personală este mai mult decât un trend al zilelor noastre și mă bucur enorm să văd amploarea pe care o ia și la noi în țară în ultimii ani.
Și poate că auzi la toți pașii de dezvoltare personală și te întrebi: “Chiar mă poate ajuta atât de mult cum se zice?” Ei bine, răspunsul la această întrebare nu pot să ți-l dau fiindcă nu îl știu. Însă ce știu sigur este că dezvoltarea și evoluția ta personală ține în cea mai mare parte de tine, de nivelul tău de deschidere și de implicare în proces.
Pentru mine, dezvoltarea personală înseamnă un nivel profund de conștientizare a unor elemente cheie prin care îți poți re/definii viața.
Cu mult timp în urmă am auzit o vorbă: “dacă vrei să distrugi un popor, lovește-l în educație și efectele vor fi sigure” Ei bine, cred că acest lucru se întâmplă și la noi, în schimb, spre norocul nostru în acest moment există alternative de educație non-formală care ajută enorm de mult.
Un lucru interesant în această direcție este să știi care dintre ele dau rezultate și care nu. Și cum poți afla asta? Foarte simplu! Dacă prin urmarea oricărui program de dezvoltare personală (aici mă refer la ceva mai mult decât un workshop, o conferință sau orice tip de întâlnire cu durată relativ scurtă) vei putea afirma cel puțin una dintre următoarele lucruri despre tine:
- Eu sunt singurul responsabil de acțiunile mele.
- Eu pot să schimb convingerile care nu mă susțin și vechile obiceiuri în unele mai bune, care să îmi aducă plus valoare
- Eu sunt o ființă demnă de iubire și respect, sunt recunoscătoare, iubesc necondiționat și mă bucur de fiecare clipă.
Și totuși, care este legătura dintre dezvoltarea personală a adulților și educația copiilor?
Conform cu ceea ce am spus mai sus, dezvoltarea personală susține oamenii în procesul schimbării și al evoluției personală în cele 3 arii majore. În schimb, educația clasică învață copiii cu totul altfel de lucruri, care se îndreaptă în direcții diametral opuse față de cele susținute de dezvoltarea personală:
- Alții știu să te evalueze mai bine decât știi tu, iar părerea ta nu contează chiar deloc în fața lor
- Singura cale de a realiza ceva în viață este să înveți bine (să fii un elev de 10), să mergi la facultate și după să vânezi un post bun
- Să faci lucrurile pentru că “trebuie” și nu pentru că vrei sau pentru că îți place.
Toate acestea duc în timp la scăderea stimei de sine, incapacitatea de a stabili obiective și priorități, flexilibitate și adaptabilitate la mediu scăzută. Și oare ce părinte își dorește toate aceste lucruri pentru copilul lui? Corect, nici unul! Dar din păcate, cam asta oferă sistemul educațional în acest moment.
În cartea Manifestul educației, Andy Szekely prezintă o ecuație cu 3 elemente importante: părinții, profesorii și copiii.
Pentru dezvoltarea optimă a copiilor, autorul susține că este prioritar ca acest triunghi să fie echilateral, adică să existe comunicare transparentă din toate cele trei părți. Este adevărat că în realitate este greu să te întâlnești cu această situație ideală, dar ce poți să faci tu ca și părinte într-o astfel de situație?
În toată această ecuație, cel mai ușor de schimbar ești chiar TU, părintele sau viitorul părinte al copilului.
“Sistemul” este mult prea mare și implică mult prea mulți factori pentru a crea schimbări în timp util (nu după ce copilul tău termină școala). Iar pentru ca al tău copil să crească echilibrat și încrezător, este nevoie ca tu să fii un model pentru el.
Dacă tu investeți în educația ta, efectele acesteia se vor vedea la copilul tău. Este aproape inutil să duci copilul în tot felul de programe și de activități, atâta timp cât mediul de acasă și de la școală rămâne neschimbat. Asta deoarece în cadrul acelor programe copilul este susținut și încurajat, începe să dezvolte noi abilități, dar timpul petrecut în astfel de locuri este redus comparativ cu timpul petrecut la școală sau acasă.
Multă vreme am condamnat în totalitate sistemul de învățământ și îl vedeam ca fiind singurul “vinovat” pentru insuccesele generațiilor actuale. De când am devenit părinte însă și am decis să mă implic major în această direcție, am realizat cât este de important mediul de acasă și modul în care fiecare copil este pregătit să facă față provocărilor.
Atunci când va exista un parteneriat sustenabil între părinți și copii, inevitabil va atrage schimbarea și în cea de-a treia latura a ecuației, cea a profesorilor. Iar dacă acest lucru nu se întâmplă, părintele și copilul vor continua să facă echipă bună în continuare, să se susțină și să se încurajeze reciproc.
Te invit să fii un exemplu pentru copilul tău, să investești în propria ta educație și să devii modelul de care are nevoie în viață.