În cadrul unui experiment foarte interesant, un număr de persoane selecționate, au fost private de orice stimuli externi pe lungi perioade de timp. Mai exact, corpul lor a fost înfășurat în totalitate de o bandă, ochii au fost acoperiți de ochelari opaci, iar urechile au fost astupate complet.
Contrar așteptărilor conform cărora percepția persoanelor în cauză asupra mediului extern dispare, se produce o schimbare radicală. Aceste persoane încep să vadă, să audă și să simtă lucruri care nu au deloc legătură cu lumea din imediata lor apropiere.
Să nu ajungem atât de departe încât să le numim halucinații, dar cu siguranță sunteți de acord cu mine când afirm că în condițiile date, percepția lor asupra realității s-a schimbat, iar lucrurile au ajuns să fie puternic denaturate.
De fapt, percepția se referă la modul în care noi preluăm informația din mediu înconjurător, o confruntăm cu experiența din trecut și alte informații deja cunoscute nouă, pentru a-i da ulterior un sens. Acesta este mersul normal.
Dar ce e de făcut când mersul normal nu este acesta?
Ce e de făcut în situațiile în care, indiferent de informațiile venite din mediu către noi, noi vrem să dăm un anumit sens acțiunii respective?
Care dintre variabile o controlăm mai exact?
Mai putem vorbi de o percepție clară a lucrurilor în astfel de situații?
Atunci când focusul tău va fi în cu totul altă direcție sau vei fi concentrat simultan pe foarte multe lucruri, energia se împarte ta se împarte de asemenea, iar șansa de a ajunge acolo unde îți dorești se micșorează continuu.
Ideea este că, dacă vrei cu adevărat să ajungi la un anume rezultat, indiferent de modificările existente în jurul tău, le vei percepe doar pe acelea de care ai nevoie pentru ca ele să te conducă către acel rezultat specific.
Iar acum pe final, încep să devin curioasă și să îmi doresc să te întreb: ai conștientizat vreun astfel de exemplu în jurul tău?
Pe data viitoare,
Simona